Luni dimineață, au avut loc percheziții în Portul Constanța și în mai multe locații din Eforie, București și Năvodari. Ancheta vizează inclusiv pe George Vișan, directorul comercial al Portului Constanța, cunoscut pentru apropierea sa de fosta administrație Mazăre-Constantinescu și pentru influența sa locală în port.
În cadrul anchetei, investigatorul cu identitatea de Dima Alexandru-Cristian a avut o întâlnire cu Vișan, în timpul căreia i-a spus că s-a întâlnit cu Liliac Daniel, care intenționează să obțină trei terenuri de la C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. Investigatorul i-a spus lui Vișan că unul dintre terenuri, de 1100 mp, fusese dorit și de Chicheanu Răzvan, dar Mihai a decis ca acesta să fie al lui Liliac.
În continuare i-a spus lui Vișan George că el i-a dat lui Mihai partea lui, din suma de bani pe care i-a remis-o Liliac Daniel, iar restul împărt ei amândoi. Vișan George i-a spus că el dorește ca suma lui de bani să i-o dea lui Mihai Teodorescu. Totodată, i-a spus că are și el copii, iar Liliac Daniel este omul său, el l-a adus pe Liliac și de aceea împart banii de la acesta. La final, investigatorul i-a cerut un plic pentru a-i da suma de 500 de euro, acesta indicându-i cu degetul unde să pună banii. După ce aceștia au fost plasați într-un dosar, Vișan a închis dosarul și a lăsat banii acolo.
Stenogramele dintre investigator și George Vișan
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Bun! Deci nu e. I-am dat lui MIHAI…, i-am dat lui MIHAI partea lui și restul împărțim noi în două. Dă-mi un plic!
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Nu mai mă băga pe mine în de astea! Om bun…
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Știu!
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Las-o așa! De ce nu i-ai dat lui MIHAI tot? Și-a…Și a mea!
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Nuu, domnu’ …[neinteligibil], …[râde]… . Cum…, cum adică?
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Păi da, mă îi dai și pe-a mea, aia e…
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Păi tu n-ai și tu copii?
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Lasă-l că știe el!
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Da, păi nu …[neinteligibil]… zăpăcim așa!
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Bine!
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Păi? Nu-i omul tău? Dă-mi un plic!
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Nu e!
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Dă-mi un plic, să-i pun în plic! Aicea? …[neinteligibil, vorbește în șoaptă]…, [râde]. Vezi poate-i pierzi! Să fie într-un ceas bun!
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Hai, Doamne ajută! Hai pân’ la el, să vorbim de ăsta! Să vedem ce zice. Îi zic eu lu’ așa, să mi-l mai trimită o dată C.V.-ul. Îi zic să mi-l dea mie!
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Aha.
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Da.
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: Bine.
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: …[neinteligibil]…
DIMA ALEXANDRU-CRISTIAN: …[neinteligibil]…
VIȘAN GEORGE-GABRIEL: Nu, nu, nu …[neinteligibil]…(…)”
