Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, simbol al liderului, al luptătorului neînfricat și al martirului care nu și-a trădat credința. Ziua este marcată nu doar prin slujbe şi rugăciuni, ci și de numeroase obiceiuri, tradiții și superstiții populare.
Cine a fost Sfântul Gheorghe
Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, în jurul anului 270 d.Hr., într-o familie creștină. La doar 20 de ani, s-a înrolat în armata romană, unde s-a remarcat rapid prin vitejie, devenind căpitan în garda imperială. În ciuda rangului său, Gheorghe nu și-a abandonat niciodată credința creștină.
În anul 303, în urma edictului împăratului Dioclețian de prigonire a creștinilor, Gheorghe a refuzat să renunţe la credința sa, cu toate că i s-au promis onoruri și bogății Avea doar 33 de ani când a fost arestat și supus la torturi cumplite, iar în cele din urmă a fost decapitat. Sacrificiul său a inspirat numeroase opere de artă, fiind reprezentat de mari pictori precum Raphael sau Rubens.
Protector al soldaților și ciobanilor
Sfântul Gheorghe a devenit un simbol al luptei împotriva răului și un protector al celor care se confruntă cu pericole. În iconografie, el este adesea înfățișat călare pe un cal alb, străpungând un balaur cu sulița, o imagine emblematică a biruinței binelui asupra răului.
În tradiția românească, Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul soldaților, dar și al ciobanilor. În noaptea dinaintea sărbătorii, stânele și grajdurile sunt protejate prin ritualuri: ușile și ferestrele se ung cu usturoi, animalele sunt afumate cu tămâie, iar la intrare se pune o greblă cu dinții în sus pentru a alunga spiritele rele.
Tradiții și superstiții de Sfântul Gheorghe
Această zi este însoțită de numeroase obiceiuri populare, păstrate mai ales în mediul rural.
-La porțile gospodăriilor se pun crenguțe de fag, smocuri de iarbă sau brazde verzi. Se spune că Sfântul Gheorghe își leagă calul de stâlpul porții și îl lasă să pască.
-Grajdurile se împodobesc cu leuștean, pentru a feri animalele de boli și farmece.
-Unii trec prin fumul unui foc aprins pentru a se curăța de rele și a fi protejați de boli.
-În alte zone, casele și animalele se afumă cu tămâie pentru alungarea duhurilor.
-Fetele nemăritate pot visa ursitul dacă, în noaptea de 22 spre 23 aprilie, lasă un vas cu apă de izvor la lumină și se uită în el dimineața, cu condiția ca nimeni să nu fi băut din apă.
-Nu este bine să dormi în această zi, deoarece se spune că vei fi somnoros tot anul („somnul mieilor”).
-Cine vede un pește în apă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe va avea noroc tot anul.
-Dacă alergi înainte de răsăritul soarelui, vei fi sprinten și sănătos până la următoarea sărbătoare.
Legenda Sfântului Gheorghe și a balaurului
Cea mai cunoscută legendă despre Sfântul Gheorghe este cea a luptei cu balaurul, o poveste cu rădăcini în secolul al XII-lea. Se spune că un balaur teroriza un oraș numit Selena, din Libia. După ce localnicii au epuizat toate turmele de oi pentru a-i potoli foamea, balaurul a cerut drept jertfă pe fiica împăratului.
Un tânăr curajos s-a oferit să salveze orașul și prințesa şi, înfruntând balaurul cu o suliță, l-a învins, salvând-o pe fată. Împăratul i-a oferit mâna fiicei și jumătate din împărăție, dar viteazul a refuzat, spunând că are o misiune mai importantă: să apere Biserica și să ajute pe cei nevoiași. Înainte de a pleca, el le-a spus oamenilor doar numele său: Sfântul Gheorghe.
