Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, a postat o critică destul de dură la adresa fenomenului postărilor egocentrice în spațiul online, făcând referire la pericolul asocierii discursului religios cu acestea.
Într-o postare pe pagina sa, Bănescu a analizat tendința tot mai accentuată a mai multor persoane de a se auto-promova și de a-și clădi o imagine publică „perfectă”, plină de credință. O parte interesantă în ceea ce spune fostul purtător de cuvânt al BOR, se referă la asocierea dintre egolatrie și creștinism. El pune sub semnul întrebării compatibilitatea dintre o astfel de atitudine și valorile creștine autentice, care pun accentul pe smerenie, altruism și sacrificiu de sine.
Din contră, acesta arată contrastul dintre adevărata smerenie și smerenia-publică: „ Ești smerit, dar să se știe.”
Postările despre sine însuși…
presărate cu trimiteri mai mult sau mai puțin explicite la ilustra persoană sau la norocosul ecosistem care are privilegiul să te înconjoare, indică cu destulă precizie gradul de egolatrie al auctorilor.
A te contempla cu încântare în propria fotografie, a-ți savura cu îndelung deliciu neprețuita prezență răsfrântă în tot și în toate, a te raporta mereu autoreferențial la îndrăgitul „eu”, fie și prin ricoșeu, divulgă inavuabilul despre adoratul, supremul sine.
Ești smerit, dar să se știe.
Când se întâmplă ca prețiosul sine să se asocieze insistent cu creștinismul și mărturisirea lui Hristos, năvălește plural întrebarea:
ce fel de creștinism, care Hristos? Care Dumnezeu?
Cel care s-a deșertat de sine până la abominabila răstignire sau cel gnostic, deloc străin de rău, care a făcut din Creație un act ratat, un fără de sens hău?
este mesajul lui Vasile Bănescu
