Nașterea Domnului, sau Crăciunul, reprezintă una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos este evenimentul din istoria mântuirii care aduce cea mai mare bucurie în sufletele și în casele credincioșilor. Dacă la Paște bucuria vine după o săptămână de tristețe din cauza patimilor îndurate de Iisus Hristos, Crăciunul nu este umbrit de nicio urmă de tristețe și este trăit din plin ca sărbătoare a bucuriei de copii și de părinți deopotrivă. Există multe tradiții și obiceiuri legate de acest eveniment și, chiar dacă unele dintre ele au fost înlocuite, multe altele s-au păstrat
Intrăm în febra sărbătorilor începând cu data de 6 decembrie, atunci când este sărbătorit Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor, cunoscut și sub denumirea de Moș Nicolae, în ajunul sărbătorii, copiii din întreaga țară pregătindu-și ghetuțele pentru a primi daruri de la Sfântul Nicolae. Apoi, începând cu data de 20 decembrie, odată cu Ignatul, când se taie porcul, se intră cu adevărat în sărbătorile de iarnă. Din această zi și până la Crăciun, începe umblatul cu capra, țurca sau brezaia, o mască cu cap de animal, cu scopul de a aduce rodnicie recoltelor și bunăstare animalelor din ogradă.
Ce se face în ajunul Crăciunului
În ajunul Crăciunului „începe a se colinda, pe la case a ura”, anunțându-se Nașterea Domnului. Tradiția spune că Dumnezeu a lăsat colindele pe pământ special ca să ne mai scape de păcate, iar când acestea nu se vor mai auzi, vor ieși diavolii pe pământ. Colindătorii sunt răsplătiți cu covrigi, mere, nuci și turte specifice, numite „scutecele lui Hristos”, dar mai nou lumea oferă și bani. Chiar și la masa de Crăciun este bine să ascultăm colinde, pentru că aduc armonie în relațiile dintre oameni și belșug în case și pe ogoare.
Sărbătoarea Crăciunului este strâns legată de solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an. Astfel, în seara de ajun, în Moldova, se aprinde un rug din bușteni pentru a ține cât mai mult lumina. Tradiția spune că în ajunul Crăciunului nu se dă gunoiul afară din casă și nu se împrumută lucruri. Fetele nemăritate își pot vedea ursiții în vis dacă pun noaptea la fereastră bucăți mici din toate preparatele pregătite pentru sărbătoarea Crăciunului.
Tradiții și obiceiuri în ajunul Crăciunului
• Nu se bea rachiu, considerându-se băutura diavolului;
• Nu se dă de împrumut și se ia înapoi ce s-a împrumutat;
• Nu se aruncă gunoiul;
• Se spune că nu e bine să te bați, nici măcar în glumă, că te umpli de bube în timpul anului;
• Copiii pornesc cu colindul: „Bună dimineața la Moș Ajun, ne dați ori nu ne dați”;
• În unele zone, copiilor li se dă să mănânce bostan, ca să fie grași tot anul.
• În noaptea dinspre Crăciun se spune că apa se preface în vin și animalele vorbesc.
• Cei care cresc albine nu trebuie să dea nimic din casă în ziua de Ajun, pentru ca albinelor să le meargă bine și să nu le piardă la roit.
• Fetele nemăritate trebuie să țină post negru pentru a-și putea visa ursitul. Acest obicei se urmează în anumite zone ale țării. De asemenea, în alte regiuni ale țării, fetele, pentru a-și vedea ursitul, lasă afară peste noapte puțin din toate felurile de mâncare negustate, astfel ursitul va veni și va gusta, iar acestea vor putea să-l vadă.
• La țară, în ziua de Ajun se coace cozonacul.
• În această zi se pun pe masă două pâini, sare, peşte, grâu şi un pahar cu apă, şi se crede că noaptea vin membri de familie morţi şi mănâncă din acele bucate.
Tradiții și obiceiuri de Crăciun
Începând cu această zi și până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua. Ei poartă pe cap o coroană din hârtie colorată și colindă. Acum are loc și Vicleimul sau Irozii. Este momentul în care tinerii pun în scenă nașterea lui Hristos și șiretenia lui Irod care a poruncit uciderea pruncilor.
Se spune că la masa de Crăciun este bine să ascultăm colinde, care aduc armonie în relațiile dintre oameni și belșug în case și pe ogoare. Se consideră că e bine să mâncăm pește la micul dejun, pentru a fi sprinteni în perioada ce urmează. Creștinii ortodocși merg înainte la biserică, la Liturghie. Cei ce s-au spovedit se împărtășesc și abia apoi se așază la masă cu familia.
