Ion Iliescu, fost președinte al României și una dintre cele mai controversate figuri ale politicii post-decembriste, a încetat din viață la vârsta de 95 de ani, marti, 5 august.Fostul lider se afla sub supraveghere medicală de mai multe luni. Sâmbătă, 2 august, medicii spitalului SRI au anunțat că starea lui Iliescu este un critică și organele lui cedau pe rând.
Ion Iliescu a fost președinte al României în trei mandate, între 1990–1996 și 2000–2004, jucând un rol central în tranziția de la regimul comunist la democrație. A rămas o personalitate marcantă a istoriei recente, asociat atât cu speranțele de început ale anilor ’90, cât și cu dezbaterile legate de Revoluția din 1989 și mineriade.
Înmormântarea va fi organizată cu onoruri militare.
Trupul neînsuflețit al fostului șef de stat va fi depus la Cotroceni miercuri, 6 august.
UPDATE Spitalul Agrippa: Echipa medicală multidisciplinară a depus toate eforturile
Astăzi, 5 august 2025, domnul Ion Iliescu a încetat din viață, decesul fiind înregistrat la ora 15:55.
Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” transmite sincere condoleanțe familiei și apropiaților.
Ion Iliescu a fost internat în unitatea noastră începând cu 9 iunie, iar pe parcursul celor 57 de zile de spitalizare echipa medicală multidisciplinară a depus toate eforturile pentru a-i asigura îngrijirea şi tratamentul necesare.
Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” rămâne fidel misiunii sale de a pune pe primul loc viața, demnitatea și respectul pentru pacienții săi.
au transmis reprezentanții Spitalului
Reacția președintelui României, Nicușor Dan
Reacția premierului Ilie Bolojan
Reacția fostului președinte, Traian Băsescu
Patriarhia, omagiu pentru Iliescu?
Clopotele Catedralei Patriarhale au bătut timp de 3 minute în urma veștii despre moartea fostului președinte Ion Iliescu. Desigur, e posibil să fie anunțul unei Privegheri, însă… sincronizarea a fost.
VIDEO
Biografia lui Ion Iliescu – între ideologie, putere și tranziție
Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în orașul Oltenița, județul Călărași. Provenind dintr-o familie cu puternice convingeri comuniste, tatăl său, Alexandru Iliescu, a fost ilegalist și membru al Partidului Comunis. Destinul său politic părea trasat încă din copilărie.
A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București, apoi a studiat la Institutul Energetic din Moscova (MEI), fiind format intelectual și politic în spiritul sovietic al epocii. A fost coleg de generație cu Mihail Gorbaciov și alți lideri comuniști din blocul estic, învățând limba rusă și adoptând ideologia marxist-leninistă.
După revenirea în țară, Iliescu a fost promovat rapid în structurile Partidului Comunist Român (PCR), ocupând funcții importante în perioada anilor ’60: a fost ministru al Tineretului, secretar al Comitetului Central, și președinte al Consiliului Național al Apelor. A fost considerat mult timp un „protejat” al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și apoi al lui Nicolae Ceaușescu, dar în anii ’70 relația sa cu Ceaușescu s-a deteriorat. Iliescu a fost marginalizat și trimis în posturi de conducere în provincie, la Timișoara și Iași, unde a rămas până în 1989.
Rolul în Revoluția din 1989 și începuturile post-comunismului
După căderea regimului Ceaușescu în decembrie 1989, Ion Iliescu a apărut ca principal lider al Frontului Salvării Naționale (FSN), structură care a preluat puterea. În doar câteva zile, el a devenit omul forte al noii Românii, proclamându-se garant al tranziției democratice și promițând alegeri libere.
Mandatul său a fost marcat de controverse: în iunie 1990, în urma protestelor din Piața Universității, Iliescu a chemat minerii la București pentru a „restabili ordinea”, declanșând violentele cunoscute drept „Mineriada din 13–15 iunie”. Acest episod i-a adus critici acerbe, atât în țară, cât și internațional, fiind acuzat de reprimarea violentă a opoziției.
Cu toate acestea, Iliescu a fost ales președinte în mod democratic în 1990 și apoi reales în 1992, cu un discurs centrat pe stabilitate, ordine și „originalitate în democrație”. A fost perceput ca un garant al păcii sociale într-o perioadă de haos economic și identitar, dar și ca un obstacol în calea unei reforme radicale.
Întoarcerea în 2000 și sfârșitul carierei politice
După o pauză de patru ani în care Emil Constantinescu a fost președinte (1996–2000), Ion Iliescu a revenit în funcție pentru al treilea mandat, între 2000 și 2004, într-un context de instabilitate politică. A condus o Românie în tranziție rapidă, pregătindu-se pentru aderarea la NATO (2004) și UE (2007).
În 2004, s-a retras definitiv din viața politică activă, lăsând locul succesorului său, Traian Băsescu. În anii următori, a rămas influent în Partidul Social Democrat (PSD), dar și-a diminuat aparițiile publice.
Dosarele penale și controversa istorică
În anii 2000 și 2010, mai multe dosare penale au fost deschise împotriva sa: dosarul Revoluției, dosarul Mineriadelor, dosarul adopțiilor internaționale. Deși a fost inculpat pentru crime împotriva umanității, procesele au fost tergiversate, iar în unele cazuri s-au încheiat fără o sentință definitivă.
Istoricii, jurnaliștii și societatea civilă rămân împărțiți în evaluarea sa: unii îl consideră „tatăl democrației românești”, alții îl văd ca pe o piedică în calea reformelor reale, un exponent al comunismului rebranduit în democrație formală.
