Comisia de la Veneția a făcut public luni un raport despre anularea alegerilor prezidențiale din România de către Curtea Constituțională, în care subliniază că ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor și atunci când există “influență externă” prin actori statali și nestatali. În opinia Comisiei, ingerința în procesul electoral a terților care acționează din exterior nu este mai puțin dăunător și poate avea aceleași consecințe (sau chiar mai grave) ca o încălcare a regulilor electorale de către candidați, partide politice și oficiali de stat.
Hotărârea Comisiei de la Veneția AICI
Comisia de la Veneția subliniază că alegerile sunt menite să producă un rezultat electoral care să „asigure libera exprimare a opiniei poporului”, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO).
Având în vedere consecințele grave ale anulării ex-post a unei alegeri, libertatea de apreciere a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege. În acest privință, se atrage atenția asupra unei recomandări generale anterioare a Comisiei de la Veneția – care rămâne valabilă – de îmbunătățire a legislației privind anularea rezultatelor alegerilor. ”De regulă, alegătorii trebuie să aibă încredere că votul lor este final. Anularea unei părți a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanțe foarte excepționale (principiul ultima ratio principle). Pe de altă parte, Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient și prevede, în special, că „organismul de recurs trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregularitățile ar fi putut afecta rezultatul”.
Standardele internaționale nu impun și nici nu interzic în principiu deciziile din oficiu ale curților constituționale. Comisia de la Veneția consideră că puterea instanțelor constituționale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui să fie limitată la situații excepționale circumstanțe excepționale și clar reglementate, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor. Conform jurisprudenței CEDO, procesul decizional privind contestarea rezultatelor alegerilor trebuie să fie însoțit de măsuri adecvate și garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, că orice arbitrar poate fi evitat.
Procedura trebuie să fie echitabilă și obiectivă și să garanteze o decizie suficient de motivată, iar deciziile trebuie luate în termene rezonabile.
În conformitate cu CEDO, neregulile din procesul electoral procesul electoral interferează cu libera exprimare a opiniei poporului numai dacă neregulile conduc la un prejudiciu real asupra rezultatului alegerilor. Consecințele invalidării rezultatelor alegerilor trebuie să fie mai puțin dăunătoare decât acceptarea rezultatelor alegerilor în ciuda deficiențe. În opinia Comisiei de la Veneția, decizia de invalidare a alegerilor trebuie să fie trebuie să se bazeze pe nereguli atât de semnificative încât să fi putut influența rezultatul alegerilor.
În opinia Comisiei de la Veneția, ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăților și intereselor electorale nu numai de către stat, ci și de către actori electorali publici și privați – ținând cont de faptul că statul are obligații pozitive de a garanta alegeri libere, inclusiv o campanie electorală corectă; acest lucru se aplică, de asemenea, influenței organizațiilor neguvernamentale, a mass-mediei și a rețelelor de socializare în special, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate, și a actorilor statali și nestatali străini. În opinia Comisiei, ingerința în procesul electoral a terților care acționează din exterior nu este mai puțin dăunător și poate avea aceleași consecințe (sau chiar mai grave) ca o încălcare a regulilor electorale de către candidați, partide politice și oficiali de stat.
Importanța crescută a campaniilor online – inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale, care are potențialul de a amplifica efectul dezinformării și al manipulării opiniei publice – ridică noi provocări în ceea ce privește 1) propaganda de campanie, dezinformarea și conținutul mesajelor de campanie; și 2) normele privind finanțarea și transparența campaniei, inclusiv restricții privind contribuțiile din surse anonime și străine și privind utilizarea abuzivă a resurselor administrative administrative.
În ceea ce privește propaganda de campanie, indiferent de formă și de mediu, declarațiile politice în contextul campaniei sunt de obicei declarații de valoare judecăți sau care intră sub incidența libertății de exprimare a candidatului libertatea de exprimare a candidatului, cu excepția cazului în care acestea depășesc limitele admise, de exemplu sub forma discursului de ură împotriva adversarilor politici. În mod ideal, statele ar trebui să reglementeze consecințele tulburărilor informaționale tulburări, atacuri cibernetice și alte amenințări digitale la adresa integrității electorale.
În al doilea rând, în timp ce campania online bazată pe platformele de socializare poate fi nouă în ceea ce privește forma și impact, în opinia Comisiei de la Veneția, utilizarea sa ar trebui să fie supusă în continuare regulilor generale generale privind finanțarea și transparența campaniilor electorale.
Rolul judecătorului care examinează chestiuni electorale este să decidă dacă campania online a unui candidat – și primirea de sprijin de campanie de la terți părți terțe, online sau nu – a încălcat aceste norme și, în ceea ce privește consecințele unei astfel de încălcare, dacă încălcarea este atât de semnificativă încât ar fi putut influența rezultatul alegerilor.
”Dovedirea încălcărilor legii prin campania online și prin intermediul social media este deosebit de dificilă. Deciziile bine motivate și transparente cu privire la astfel de aspecte sunt cruciale. În opinia Comisiei de la Veneția, astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările și probele, și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (care pot fi folosite doar ca informații contextuale informații contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesare”
se arată în raportul Comisiei de la Veneția.
Recomandările Comisiei de la Veneția
-Deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor ar trebui să fie luate de cel mai înalt organism electoral și astfel de decizii ar trebui să poată fi revizuite de cel mai înalt organ judiciar, de curtea constituțională sau de o instanță electorală specializată, atunci când există un astfel de organism judiciar;
-Competența instanțelor constituționale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui să fie
limitată la circumstanțe excepționale și reglementată în mod clar.
-Anularea unei părți a alegerilor sau a alegerilor ca întreg poate fi permisă numai în circumstanțe foarte excepționale ca ultima ratio și cu condiția ca neregulile din procesul electoral ar fi putut afecta rezultatul votului.
-Procesul decizional privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă și obiectivă și o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite care dovedesc nereguli care sunt atât de semnificative încât ar fi putut influența rezultatul alegerile; părțile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere și dovezile, și puterea discreționară a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege; deciziile trebuie luate în termene rezonabile.
-Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor electorale, libertăților și intereselor electorale de către stat, actori electorali publici și privați, precum și pe baza influenței mass-media și, în special, a mass-mediei sociale, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate
-Statele ar trebui să reglementeze consecințele tulburărilor informaționale, ale atacurilor cibernetice și ale altor amenințări digitale la adresa integrității electorale; candidaților și partidelor trebuie să li se acorde un acces corect și acces corect și echitabil la mass-media online, iar reglementările ar trebui puse în aplicare pentru a se asigura că sistemele de inteligență artificială ale intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidați în detrimentul altora;
-Normele generale privind finanțarea și transparența campaniilor electorale ar trebui aplicate campaniei electorale online prin intermediul platformelor social media; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală publicitatea electorală online trebuie să fie identificată ca atare și să fie transparentă, iar platformele media sociale sunt obligate să dezvăluie date privind publicitatea politică și sponsorii acesteia.
Curtea Constituțională a decis vineri 6 decembrie, în unanimitate, anularea alegerilor prezidențiale, urmând ca procesul electoral să se reia în integralitate. Decizia CCR a fost luată în timp ce votul pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale, în care se confruntau candidatul independent Călin Georgescu și candidata USR Elena Lasconi, era în desfășurare în diaspora.
Anunțul a venit la două zile după desecretizarea documentelor secrete prezentate în CSAT de către SRI, SIE, STS și Ministerul Afacerilor Interne.
Călin Georgescu a pierdut și plângerea prin care ceruse CEDO să dispună anularea deciziei CCR şi să ceară României să reia alegerile prezidenţiale cu turul al doilea. În 21 ianuarie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, reunindu-se în complet de Cameră și în baza unui vot unanim, să nu indice nicio măsura provizorie in cauza Călin Georgescu.
