Șefa secției ATI de la Spitalul Pantelimon, dr. Florina Pompilian, a reacționat pe Facebook după scandalul în care este implicată unitatea spitalicească, potrivit ziarul Adevărul.
La Spitalul „Sf. Pantelimon” din Capitală au murit în decurs de trei zile 18 persoane spitalizate pe Secția de Terapie Intensivă. Acest lucru a dus la un scandal de proporții, iar Ministerul Sănătății a anunțat că trimite Corpul de Control pentru a stabili ce s-a întâmplat mai exact.
Totul a pornit de la o investigație publicată de site-ul cetateanul.netcare arată că medici din cadrul secției de Anestezie Terapie Intensivă de la Spitalul „Sfântul Pantelimon” ar fi redus intenționat doza unei substanțe vitale pentru menținerea în viață a pacienților.
Concret, pacienții ar fi murit după ce a fost micșorată doza de noradrenalină, tratament folosit pentru creşterea şi menţinerea tensiunii arteriale, pe termen scurt, în situaţii deosebite, precum stopul cardiac, septicemie, transfuzii de sânge sau reacţii la medicamente, relatează Adevărul.
Dr. Florina Pompilian, șefa secției ATI de la Spitalul Pantelimon, a reacționat cu o postare pe Facebook în acest caz, în care susține că este vorba despre răzbunarea unui cadru medical.
”Nu suport minciuna! Mai ales minciuna care destabilizează un sistem întreg, care creează panică, care afectează direct activitatea medicală a unui colectiv abia întregit! Și spun “întregit”, dar nu vindecat! Pentru că în secția despre care vorbesc s-au întâmplat lucruri greu de imaginat pentru cineva din afara lui.
M-am întors în Spitalul meu de suflet, locul în care m-am format, în care am crescut alături de colegii mei, făcând parte dintr-o echipa minunată , unde mă simțeam în acea” a doua mea casă”, după o perioadă de formare sub îndrumarea unor mentori reali, profesioniști desăvârșiți (mulțumesc d-nei Prof dr. Ioana Grintescu!).
În Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București am ajuns într-o perioadă în care se transforma din spital de cronici în spital de urgență și am lucrat alături de profesori și specialiști extraordinari ( Prof dr Popa, Prof dr Ancar ), alături de care am învățat că întotdeauna munca în echipă este cheia unui rezultat favorabil. Fiecare membru al unei astfel de echipă, fie el brancardier, infirmieră, asistentă sau medic, este la fel de important, niciunul nu este mai presus de altul și scopul este unul singur: binele pacientului.
Și tot aici am învățat că mici dispute personale pot creea haos în întreaga activitate a unei secții, sau că e suficient că un singur individ poate destabiliza o secție întreagă, când se consideră deasupra tuturor.
M-am întors după o plecare de aproape 5 ani, plecând dintr-un loc “cald”, atrăgându-mi tot soiul de acuze din partea aceea, la rugămintea unor oameni care erau într-un impas teribil. M-am simțit datoare spitalului, colegilor mei de aici, dar și mândră că pot face ceva ca recunoștință pentru faptul că mi se oferise cândva șansa să îmi incep cariera într-un asemenea loc.
Stiam ca nu va fi usor ! Stiam ca ajung intr-o sectie in care echipa fusese “decimata “ , in care plecasera intr-un an 50 de medici si asistente, nemaisuportand presiunea nu fizica, dar mai ales psihica, unde asistentele erau agresate si jignite permanent, unde infirmierele erau puse “ sa stearga vasul de wc cu mana”, unde medicii erau denigrati . Se muncea inadmisibil de greu , cu 5 medici ( dintre care unii erau pe picior de plecare!) , pe o sectie de 25 paturi de ATI si 15 sali de operatie.
Cu o parte dintre oamenii plecati am stat de vorba, incercand sa-i conving sa se intoarca , iar ce mi-au auzit urechile a fost pentru mine incredibil ; mergeau inca la psiholog dupa agresiunile psihice la care fusesera supusi, erau inca speriati de ce li s-ar fi putut intampla daca n-ar fi plecat. Pentru ca , da, au fost situatii “ de noaptea mintii”: jigniri, amenintari, chiar violenta fizica ! Oameni mult prea chinuiti ca sa mai poata da ochii cu personajul principal implicat in povestea asta urata.
N-a fost usor, dar am avut alaturi conducerea spitalului, personalul administrativ,personalul medical, colegii din spital ( multumesc tuturor pentru asta!) ,oameni din afara spitalului, care m-au sprijinit permanent. Am reusit sa reintregesc echipa de medici si asistente ; acum suntem 13 medici si astept inca 3 ; sunt recunoscatoare fiecaruia , infirmiere si ingrijitoare, brancardieri, registratoare, kinetoterapeut, asistente, colegi medici din sectie si din alte sectii, ca au pus umarul la refacerea unei sectii aflata “ in cadere libera”. Sunt toti niste oameni absolut dedicati, implicati, empatici si, nu in ultimul rand, profesionisti. Multumesc echipei UPU ca au ajutat , de fiecare data cand a fost nevoie.
Am gasit o sectie dezbinata, am fost nevoiti sa ne desfasuram activitatea cu cativa oameni, cu program operator care inca sta pe loc din lipsa de asistente de anestezie . E greu sa adun, intr-un moment de furie( pentru ca acum sunt furioasa!), toate problemele concrete pe care le-am “ primit pe inventar”!
Avem inca de infruntat furia unei singure persoane , care , in aceste trei luni, nu a facut decat sa blameze, sa denatureze adevarul, sa incerce sa intimideze personalul, sa mentina acea stare de nesiguranta vis a vis de viitorul acestui colectiv si, evident, sa instige discrediteze activitatea intregului spital . E halucinant sa afli de la colegi din alte spitale ca apartinatori au fost sfatuiti sa isi ia pacientii din spital” ca aici sunt doar imbecili”, ca se fac afirmatii halucinatorii ca eu, sefa sectiei , o” marginalizez”, ca “ am improvizat o sectie ati in care pacientii ventilati sunt nesupravegheati”, ca “ dn manager si directorul medical o hartuiesc si o discrediteaza” etc.
Sigur, daca “ a marginaliza” inseamna a o “ detrona” de pe acel post din compartimentul operator de ginecologie , pe care si-l atribuise ca definitiv . Sau daca “ a marginaliza” inseamna a nu mai asculta cand incepe poliloghia aceea obositoare . Si altele , sunt prea multe si unele prea personale pentru a le expune public.Atunci … asa e, am marginalizat-o!
Daca incercarea mea, a conducerii, de a linisti personalul care e amenintat “ pica astia toti in curand si vin eu iar, va arat eu !”e interpretata ca hartuire, desigur , o hartuim!
E trist si e foarte grav ca trecem printr-un moment ca asta, care afecteaza nu doar imaginea sectiei si a spitalului , ci si a intregului sistem medical. Este afectata( a cata oara !?) increderea populatiei in sistemul medical romanesc, este afectata relatia medic-pacient , care este esentiala in activitatea pe care o desfasuram!
Si e trist ca defaimarea asta e preluata , fara discernamant , in mass media, fara nici un fel de incercare de a verifica veridicitatea acuzatiilor.
Dar eu am vazut totdeauna in spatele oricarui rau care se intampla , un “ bine” care va iesi la suprafata si am incredere in echipa mea, am incredere in oameni care ne cunosc , pe fiecare in parte , dar si ca un intreg , am incredere in profesionistii indrituiti sa faca lumina in situatia de fata!!
Multumesc, multumesc, multumesc!” a scris șefa secției ATI de la Spitalul Pantelimon, dr. Florina Pompilian, pe un grup de Facebook.
Pompiliu florina, șefa secției ati / spitalul sf. pantelimon
