În România, în urma plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (PMR,) din 3-5 martie 1949, s-a decis adoptarea modelului sovietic de „transformare socialistă a agriculturii”, bine cunoscuta colectivizarea, ce a constat în înființarea de G.A.C.-uri (Gospodării Agricole Colective). Colectivizarea i-a adus României titlul de „grânarul Europei”, însă, la acea vreme, numeroși țărani, atât săraci, cât și mai înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs nu de puține ori și la represiuni violente, ucideri, deportări, încarcerări și confiscări ale averilor. După 1990 Întreprinderile Agricole de Stat (IAS) nu au mai funcționat, rămânând în urmă doar clădiri dărăpănate. Un astfel de exemplu poate fi observat și lângă comuna Nicolae Bălcescu, acolo unde IAS-ul a devenit a devenit o groapă de gunoi.
Agricultura reprezenta principala ocupație economică în România după cel de al Doilea Război Mondial. Reforma agrară din 1921 fusese cea mai radicală din Europa și condusese, prin distribuirea în medie a 4 hectare de pământ pe familie, la formarea unei pături sociale semnificative de țărani mici proprietari de pământ. În urma plenarei Comitelului Central al Partitului Muncitoresc Român s-a decis adoptarea modelului sovietic de colectivizare. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, și a înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă.
O astfel de fermă colectivă încă mai stă în picioare în comuna Nicole Bălcescu, județul Constanța. Chiar dacă clădirile fostei Întreprinderi Agricole de Stat stau să cadă, ne mai fiind îngrijite de aproape 40 de ani, acesta servesc drept adăpost animalelor și chiar oamenilor străzii. Oamenii din zonele apropiate au transformat zona într-o groapă de gunoi, fără să le pese de mediul înconjurător.
