După ce a fost reținut și pus sub imperiul arestării preventive sub acuzația că și-ar fi incendiat mașina, preotul Ciprian Mega a scăpat luni din spatele gratiilor. Tribunalul Bihor a admis luni, 24 februarie, contestația acestuia și l-a pus sub control judiciar pentru 60 de zile.
Reacția preotului nu a întârziat apară. Ciprian Mega a scris un mesaj în care a povestit cum a fost în arest, acesta susține că nu și-a incendiat mașina precum spun anchetatorii. El mai adaugă și că nu are voie să dea detalii din dosar.
Iată prima reacție a preotului după ce a ieșit din arest
Nu-mi este îngăduit, încă, să dezvălui date din dosar, din câte înțeleg. Organele de cercetare penală, în schimb, livrează presei ceea ce doresc, pentru a crea, desigur, o imagine străină realității.
Să-ncerc un sinopsis.
Pe 5 februarie, după miezul nopții, aflându-mă în drum spre București, mi-am găsit mașina în flăcări, în parcarea unde o lăsasem pentru o jumătate de ceas. Pompierii au întocmit un raport, în care au constatat că motivul aprinderii a fost un scurtcircuit. N-am contestat. N-am alimentat, în niciun fel, supozițiile, care, inevitabil, au apărut. N-am susținut, vreo clipă, că aș fi avut, în mașină, documente irecuperabile. Poliția nu mi-a luat nicio declarație până sâmbătă, 8 februarie. În schimb, doi martori din dosarul în devenire, ale căror nume ar fi trebuit să rămână confidențiale, au fost audiați, pe 6 februarie, la Episcopia Oradiei, care fusese înștiințată de organele de cercetare penală. Abia câteva zile mai târziu, respectivii au fost audiați și de Poliție.
Vineri, 7 februarie, primesc la biserică vizita unor delegați ai Episcopului Oradiei, scopul descinderii fiind evident. Tot vineri, juristul Episcopiei depune un denunț fals, conform căruia biroul meu de lucru ar fi fost spart, fiindu-mi sustrase documente și date informatice.
Sâmbătă, 8 februarie, sunt invitat la IPJ, pentru a da o declarație, în calitate de persoană vătămată. Mi s-a spus că, printre opiniile apărute în spațiul public, au existat și voci care s-ar fi întrebat dacă nu cumva mi-am incendiat singur mașina. Am râs. Ajungând acasă, am citit, într-adevăr, un text, apărut într-o publicație locală din jud. Hunedoara, în care un călugăr mă acuza de așa ceva. Respectivul ieromonah m-a calomniat, de altfel, foarte mult în ultima perioadă, dar n-am găsit de cuviință să-i răspund. Autorul articolului susținea că l-aș cunoaște pe respectivul călugăr de 20 de ani, ceea ce este o minciună. L-am întâlnit, de câteva ori, în ultimii ani, de fiecare dată acordându-i un ajutor financiar, așa cum obișnuiesc să procedez cu monahii care intră-n biserica noastră. La ultima sa vizită în biserică, n-am mai simțit să-l ajut. Jurnalistul care a preluat minciunile călugărului este fratele unuia dintre candidații la prezidențiale. Mai precis al doamnei care s-a calificat pentru cel de-al doilea tur.
Luni, 17 februarie, la ora 6.00, bătăi puternice în ușa locuinței. Polițiști, jandarmi, mascați. Percheziție. Copiii mei plângând. Percheziție și la părinții mei, acasă. Tatăl meu este cardiac, a suferit de curând un infarct. Percheziție la Aurel Gurău, prietenul care m-a însoțit, când am pornit spre București. Percheziție la părinții săi, într-un sat din apropierea Oradiei. În fine, percheziție la biserică.
Aproximativ 60 de oameni de forță, inspirând teroare în casele în care-au intrat. Un polițist a țipat la una dintre fiicele mele pentru că a îndrăznit să rupă o foaie dintr-un caiet. Șeful operațiunii mi-a repetat, în casa mea, ceea ce-mi spusese și la audierea din biroul său: ”Părinte, există un dumnezeu pentru noi. Și-acela este procurorul.”
Mi-au ridicat telefonul, laptop-ul, un computer de birou, câteva unități de memorie externă, pe care sunt stocate pdf-uri cu cărți din diferite biblioteci ale lumii. Dac-aș fi fost informat că toate acestea reprezintă interesul autorităților, le-aș fi dus de bunăvoie.
Am fost escortat la sediul IPJ. Mi-au fost puse cătușe la mâini. Am petrecut 24 de ore în arest. Doamna procuror a venit să mă audieze, undeva, către miezul nopții.
Joi, 20 februarie, la Beiuș, judecata a fost prezidată de o doamnă judecător, despre care am doar cuvinte de laudă. Apreciez, de asemenea, că în raportul întocmit de instanță, s-a precizat mențiunea mea că m-am simțit lezat de afirmația polițistului, conform căreia procurorul este dumnezeu. ”Sunt dator să spun aici, într-o sală de judecată, în care se află Sfânta Scriptură, că Iisus Hristos este Singurul Dumnezeu, iar în zeii mincinoși și în vremelnica lor putere, eu nu cred”. În ciuda insistențelor cu care doamna procuror îmi cerea arestarea, doamna judecător, înțelegând absurdul situației, a dispus eliberarea ”de îndată” a lui Aurel Gurău, iar pe mine, pentru a oferi o oarecare satisfacție și doamnei procuror, m-a plasat în ”control judiciar”, fără a-mi stabili, însă, vreo restricție. De partea cealaltă, Poliția mi-a impus să mă prezint zilnic, pentru a semna condica. Înțeleg că nici cei mai înfiorători traficanți nu se bucură de asemenea supraveghere.
Luni, 24 februarie, la Tribunalul Oradea, recursul a ajuns înaintea altor doi judecători cu serioasă ținută profesională, pentru curajul și onestitatea cărora am toată admirația. Aceștia au respins cererile Parchetului din Beiuș. Mi-au ridicat, de asemenea, controlul judiciar.
Concluzii personale:
1) N-aș fi crezut, vreodată, că sunt atât de mulți oameni care mă iubesc. Nu am cuvinte să-mi mărturisesc recunoștința înaintea credincioșilor parohiei ”Sf. Spiridon”, care au citit, în toată această perioadă, Psaltirea, Acatistul Buneivestiri și s-au rugat sfinților care ocrotesc biserica noastră. Le mulțumesc, de asemenea, prietenilor din toată țara și personalităților publice, care-au trimis, fără a bate toba, scrisori de susținere. Ele nu au contat în instanță, dar au contat pentru mine.
2) O zi de arest înseamnă o experiență sfâșietoare, în care nu suferă doar cel reținut, ci, mai ales, familia și apropiații aceluia. Cei care s-au bucurat de acest moment, în care, într-adevăr, am fost strivit, sper să se simtă satisfăcuți. Printre aceștia, sunt și unii care se consideră creștini. Dacă raportez această situație la Biblie, așa cum o citesc eu, și la realitatea cunoscută și de voi, că noi toți suntem chipul lui Dumnezeu, nu-mi rămâne decât să mă rog ca Milostivul Judecător să nu vă reproșeze vreodată: ”în temniță M-ați aruncat!”.
3) Sunt și unii care cred că mi-aș fi putut incendia mașina. Acelora chiar nu am ce să le spun.
Una peste alta, dacă, prin absurd, cineva – nicidecum eu! – și-ar incendia propria mașină, orice jurist poate confirma că, dacă nu ar avea nimeni de suferit, o asemenea faptă nu poate fi considerată infracțiune.
Am spus, de multe ori, că singura soluție pentru România este iertarea. Cred, în continuare, acest lucru.”
a scris preotul Ciprian Mega pe contul de Facebook
